În prima parte, sunt descrise cele trei corpuri principale care împreună formează baza formelor de viață de pe pământ. În acest al doilea articol al seriei, explorăm mai profund despre corpul subtil și cum evoluează. Articolul original aici.

Care corp evoluează?

Înțelegând că avem aceste trei corpuri – fizic, subtil și cauzal – ne putem apoi întreba, care dintre acestea evoluează?
Sufletul este imuabil. Este pur, absolut și neschimbabil și deci corpul cauzal nu evoluează.
Corpul fizic nu se poate schimba prea mult. Structura sa este bine stabilită, deși unele modificări minore pot să apară în greutate, postură și condiție fizică, dar, în această viață, nu ne pot crește alte brațe, nici aripi ca să zburăm sau o coadă.
Corpul subtil este cel care poate evolua și ne poate face să ne modelăm destinul. El se schimbă în funcție de modul în care îl purificăm și-l simplificăm, astfel încât bucuria sufletului să strălucească și să radieze din interior, iar prin acest proces realizăm evoluția conștiinței.

CORPUL SUBTIL

Corpul subtil este un câmp vibrațional, câmpul inimă-minte. În funcție de modul în care vom gestiona acest câmp, el poate să fie turbulent și complex, cum ar fi vuietul oceanului din timpul unei furtuni, sau, la cealaltă extremă, poate fi ca un lac liniștit, în care chiar și căderea unei pene pe luciul apei creează valuri. Aici are un rol vital practica spirituală, deoarece ea ne oferă tehnicile de reglementare, purificare și simplificare a acestui câmp, generând claritate, liniște și pace.
În filozofia yoghină inima este cunoscută ca un domeniu de acțiune pentru minte. Este un subiect vast. Să vedem ce înseamnă acest lucru.
Există patru funcții principale ale corpului subtil în acest câmp vibrațional – conștiința (chit), gândirea și simțirea (manas), intelectul (buddhi) și ego-ul (ahankar). Ele lucrează împreună într-un mod interactiv, pentru a crea ceea ce noi numim minte.

Până când nu medităm și nu o facem în mod corespunzător,
până când nu ne reglementăm mintea și nu o facem în mod corespunzător,
conștiința noastră nu va evolua.

Dintre aceste patru funcții, conștiința este aici obiectivul nostru principal. Celelalte trei există în conștiință. Conștiința este utilă așa cum îi este pânza unui pictor, iar în conștiință activitatea celorlalte trei corpuri este orchestrată zilnic.
Cum permitem în mod activ conștiinței noastră să se extindă și să evolueze? Nu este suficient doar să ne dorim asta. Trebuie să înțelegem modul în care o practică spirituală contribuie la evoluție prin crearea condițiilor pentru liniștirea progresivă a minții spre nivele din ce în ce mai profunde și pentru deschiderea universului interior.
La nivel fizic, atunci când vreau să-mi întăresc mușchii corpului, trebuie să fac exerciții fizice. Similar, ca mintea să evolueze astfel încât conștiința să se poată extinde, trebuie să folosesc ceea ce aparține acelui plan subtil al existenței. În primul rând, este important să înțelegem că evoluția conștiinței nu are nimic de-a face cu dobândirea de cunoștințe. În al doilea rând, conștiința în sine nu se va extinde sau nu va evolua fără ajutorul buddhi, manas și ahankar pentru a se elibera.
Intelectul trebuie să evolueze pentru a ajuta la extinderea conștiinței, iar ego-ul trebuie să evolueze și el, contribuind astfel la evoluția conștiinței.

MEDITAȚIA

Ce legătură are meditația cu toate acestea? Medităm să ne controlăm mintea. O minte lipsită de control este manevrată de pofte și dorințe, de frici și obiceiuri, în numeroase și diferite direcții. Mintea devine slabă, risipindu-se pe mai multe canale diferite. În schimb, o minte bine reglată se concentrează și poate promuova o stare de bine.
Până când nu medităm și nu o facem în mod corespunzător, până când nu ne reglementăm mintea și nu o facem în mod corespunzător, conștiința noastră nu va evolua.
Manas, buddhi și ahankar sunt rafinate și dezvoltate prin meditație, mai ales manas, iar pe măsură ce învățăm să ne simplificăm procesul de gândire, de la mai multe canale la unul singur, putem ajunge să simțim.
Astfel, obiceiul de „a simți” este cultivat încetul cu încetul, pornind de la „a gândi.”

DEZVOLTAREA ÎN CONTINUARE A STĂRII MEDITATIVE

Meținerea și cultivarea pe tot parcursul zilei a condiției câștigate în timpul meditației este un produs secundar al unei bune meditații și ne ajută să ne controlăm și să ne aprofundăm mintea la un nivel superior. Când ne aflăm în această stare de conștiență constantă sau păstrând amintirea stării interioare, noi nu permitem pânzei noastră să fie alterată, deci și conștiința rămâne nealterată. Pânza rămâne curată și nu este distrusă de diversele impresii pe care le formăm.
Imaginați-vă câmpul vibrațional inimă-minte având un spectru de conștiență ce cuprinde stările subconștiente, conștiente și supraconștiente. Swami Vivekananda a spus odată: „Conștiința este doar o pojghiță între cele două oceane, subconștientul și supraconstientul.” Imaginați-vă subconștientul ca oceanul, conștiința ca un țărm și supraconștiința precum cerul întins în tot Universul. Pe măsură ce evoluăm, conștiința noastră se extinde în ambele tărâmuri, subconștient și supraconștient, călătorind prin infinitul nesfârșit al potențialului uman. O altă modalitate de a spune acest lucru este că vom coborî din ce în ce mai adânc în imensitatea inimii, plecând de la suprafață.

Înțelept este să ne folosim înzestrările cât mai bine.
Înțelept este să obții un rezultat maxim
cu un efort minim.

BUDDHI ȘI RUGĂCIUNEA

În acest proces de cufundare mai adâncă, intelectul, buddhi, se bazează tot mai mult pe inimă. Intuiția și inspirația se dezvoltă și buddhi devine foarte bine reglat, ca o antenă sensibilă ce preia semnalele inimii. Intelectul evoluează într-o stare de înțelepciune. De multe ori ne gândim la un om înțelept ca la cineva care face alegeri înțelepte, dar aici vom merge mai departe, într-o altă dimensiune, în care alegerea nu mai este necesară, deoarece înțelepciunea inimii este curată și corectă.
Există o mare diferență între o persoană intelectuală și o persoană înțeleaptă, și aici practica spirituală a rugăciunii ne ajută să trecem de la intelect la înțelepciune. Rugăciunea ne duce în inimă, conectându-ne la Sursă, unde putem renunța la orice greșeli am făcut, hotărând să nu le mai repetăm. Nu este aceasta înțelepciune? Dacă vom ceda și vom face greșeli prostești zi după zi, oră după oră, nu vom fi mai înțelepți. Devenim mai înțelepți doar când dorim să ne schimbăm din adâncul inimilor noastre și cerem ajutor pentru a face acest lucru. Atunci când trăim cu această atitudine în fiecare moment, înțelepciunea înflorește.
Înțelepciune înseamnă să ne folosim înzestrările cât mai bine. Înțelepciunea este să obții un rezultat maxim cu un efort minim. Deci o acțiune minimă să ne conducă la un rezultat maxim. Numai cu o minte meditativă, numai prin acțiuni de meditație în viața noastră de zi cu zi, ne putem aștepta să avem rezultate bune.

PURIFICAREA ȘI SIMPLIFICAREA CORPULUI SUBTIL PRIN CURĂȚARE

Pentru ca acest lucru să se întâmple, câmpul inimă-minte trebuie să fie purificat, altfel este ca și cum ne așteptăm să vedem fundul unui lac printr-o apă tulbure, cu noroi. Nu există nici o claritate într-o minte tulbure. Practica spirituală de curățare a impresilor din trecut este, deci, necesară și conștiinței pentru a evolua.

AHANKAR

Al treilea aspect al corpului subtil este ego-ul, ahankar. Ego-ul joacă un rol vital în procesul de extindere a conștiinței sau de evoluție a ei, fie că are loc sau nu. Ego-ul este adesea văzut ca ceva negativ de către practicanții spirituali ai tuturor tradițiilor, dar ego-ul este, de asemenea, și esențial pentru evoluția noastră. Este funcția activă a minții – funcția de a face și de a gândi – și avem nevoie de el în fiecare aspect al vieții de zi cu zi, chiar și pentru a avea aspirația de a evolua. El ne conferă o identitate proprie. Este forța de activare sau de inițiere. Dacă este folosit cu înțelepciune, ne ajută, la fel ca orice altă resursă, dar el este adesea utilizat în mod abuziv, iar la acest lucru ne referim în mod obișnuit atunci când vorbim despre a fi egoist. Atunci când se utilizează ego-ul în scop egoist, devenim aroganți și orgolioși, în timp ce,dacă ne îmbunătățim în mod constant ego-ul, conștiința se dezvoltă foarte rapid.
Ce înseamnă să rafinăm ego-ul? Cu cât suntem mai smeriți, cu atât mai puțin proliferează egoismul. Toți marii învățători spirituali au dat atât de multă importanță acestui aspect al formării caracterului. Au apreciat această calitate atât de mult încât smerenia trebuie menținută cu orice preț, chiar și față de un copil, de un om sărac sau de un străin. Aici filosofia spune că nu este nimic rău să gândești că ești bun, dar întotdeauna să crezi că persoana din fața ta este mai bună.
Ego-ul poate fi ca o gaură neagră. Poate avea cea mai mare atracție gravitațională asupra conștiinței noastre și nu va permite conștiinței să se extindă. La fel cum atracția gravitațională a Pământului nu ne permite să cădem în spațiul infinit, tot așa și ego-ul nostru poate ține conștiința în centrul său. Un exemplu în acest sens este o persoană foarte narcisistă care trece printr-un proces de involuție când conștiința se contractează în sine, în miezul ei, și devine ca o piatră. În contrast, transcenderea relației cu ego-ul prin rafinarea lui, când devine tot mai umil, permite conștiinței să se extindă la infinit.
Ego-ul se manifestă în mai multe feluri. De exemplu, într-un concert de muzică simfonică, când eu cânt fericit la flautul meu, totul îmi provoacă atât de multă bucurie încât publicul rezonează în mod corespunzător. Dar, ca artist, nu voi fi fericit până când nu îmi voi depăși succesele anterioare. Manifestarea ego-ului mă ajută să cânt bine. Dar, dacă mă gândesc că nimeni nu poate cânta la flaut mai bine decât mine, atunci ego-ul meu nu se manifestă bine. Ego-ul poate fi cel mai bun prieten al nostru dacă ne ajută să ne depășim propriile realizări din trecut.

Ego-ul poate fi ca o gaură neagră.
El poate avea cea mai mare atracție gravitațională
asupra conștiinței noastre.
Nu va lăsa conștiința să se extindă.

MANAS

Cea de a patra funcție a corpului subtil este manas, și anume funcția contemplației. În timpul meditației, primul pas este să reducem numeroasele și variatele noastre gânduri la un singur gând, așa cum este de exemplu în Heartfulness sursa Luminii Divine din inimă. Dar nu trebuie ca pe tot parcursul meditației să avem doar acest gând. La un moment dat ar trebui părăsit, pentru ca obiectul gândului să poate fi simțit în inimă.
Dacă aveți doar acest gând tot timpul meditației, vă va durea capul și conștiința nu se va mai extinde. Acest gând inițial este doar o rampă de lansare, să ne ducă mai în adânc, să ne dizolvăm în sentimentul prezenței Luminii Divine. Trebuie să simțiți această prezență și în timp ce o simțiți veți dispărea încet, împreună cu simțirea. Ego-ul dispare și el; nici măcar nu mai sunteți acolo să-l experimentați.
Deci, pe măsură ce manas evoluează prin practica meditativă, se dezvoltă simțirea și, în cele din urmă, vom trece dincolo de sentiment la o stare de a fi, apoi la o stare de a deveni, și în cele din urmă nr dizolvăm în neant pentru a ne contopi în starea de existență a Absolutului.

CHIT

Așadar, buddhi, manas și ahankar evoluează prin practica spirituală, iar odată cu ele corpul subtil devine mai ușor, mai pur și mai simplu, la fel ca un iaz liniștit cu valuri mici. Atunci, conștiința poate să se extindă și să evolueze.
Ce facem apoi cu această conștiință extinsă pe care o primim? Să spunem că am o anumită stare de spirit și sunt conștient că această condiție este foarte bună. După meditație, mă duc la lucru. Nu este suficient doar să mențin această condiție; trebuie să fiu capabil să radiez acea stare în mod voit, conștient, și cu încrederea că oriunde m-aș duce își va răspândi singur aroma.
Deci, după ce meditați, gândiți-vă puțin: „Condiția care este în mine este, de asemenea, și în afara mea. Totul ce este în jurul meu este absorbit într-o stare similară. Când mă uit la oameni, vorbesc cu ei, îi ascult sau rămân tăcut, acea stare se răspândește pretutindeni.”
Lăsați conștiința să se extindă oriunde poate să o facă.

Despre Kamlesh Patel

Kamlesh PatelKamlesh D. Patel (Daaji) este cel de-al patrulea îndrumător în tradiția de meditație Heartfulness. Îmbrățișând multiplele roluri ale unui învățător din timpurile moderne, el are capacitatea rară care îi permite să se cufunde adânc în centrul existenței din inimă și simultan să aibă o abordare științifică a cercetărilor originale din sfera meditației, spiritualității și a evoluției umane.

Pin It on Pinterest

Share This
X