În prima parte am explorat evoluția conștiinței noastre prin chakrele din regiunea inimii – cele asociate existenței noastre fizice pe acest pământ. După ce stăpânim aceste cinci chakre, continuăm să ne extindem conștiința în regiunea mentală, cunoscută și sub denumirea de regiunea Supra-Mentală a lui Dumnezeu. Pentru a intra în această regiune, există o importantă condiție prealabilă: trebuie mai întâi să încorporăm generozitatea inimii, care iese la iveală pe măsură ce ne purificăm inima și ne stăpânim emoțiile vieții lumești.
În acest nou tărâm trăim un alt nivel de libertate; suntem liberi de ciclul nașterilor și al morții. Cu alte cuvinte, am depășit necesitatea reîncarnării, fapt cunoscut, în mod obișnuit, sub denumirea de eliberare. Conștiința noastră este liberă să se înalțe într-o modalitate complet nouă și, de fapt, trecem dincolo de conștiință către potențialul care creează conștiința. Sufletul a trecut prin primul mare ritual de trecere pe drumul său înapoi către Sursă.
Să continuăm acum, așadar, călătoria noastră și să vedem unde ne conduce. Acest nou tărâm al mentalului este dincolo de dualități, dwandwas, de existența fizică de zi cu zi și este, totuși, mereu prezent în tot ce facem, în viața de zi cu zi. Ne continuăm călătoria intrând în Regiunea Cosmică, cunoscută și sub numele de Brahmanda Mandal sauViratDesh, regiune care începe de la chakra a 6-a, aflată între sprâncene. Aceasta este o regiune atât de vastă încât, în mod normal, mii de ani ar fi insuficienți pentru a o traversa, nemaivorbind de măreția ei. Aici simțim sfințenia și evlavia și devenim conștienți de fiecare putere prezentă.
Regiunea Cosmică este depozitul energiei inepuizabile care alimentează cu energie planul terestru și menține viața materială. Când călătorim prin ea, simțim în întreaga noastră ființă o putere imensă, similară cu cea a energiei electrice. Ne simțim electrizați.
Mișcarea de aici este una de expansiune și de contracție, multi-direcțională și multi-dimensională. Mintea noastră se extinde și dezvoltăm capacitatea nemărginirii. Conștiința noastră se extinde până la 360 de grade. Extinderea noastră continuă până când realizăm că întreaga lume e curpinsă în noi. Universul ni se pare prea mic, pe măsură ce dezvoltăm o expansiune corespunzătoare în noi.
În acest stadiu al călătoriei, rolul Îndrumătorului devine extrem de important, deoarece cum ar putea un suflet eliberat, un suflet purificat, să rămână întrupat, dacă trupul nu este purificat? Îndrumătorul ne ajută la purificarea fiecărei celule. Cum se întâmplă acest lucru? Este o chestiune de experiență și sper că toți veți practica și veți vedea voi înșivă.
În Regiunea Cosmică sunt chakrele6 și 7 și prima jumătate a chakrei8. Chakrele6 și 7 sunt aproape îngemănate, formând cifra 8, cu cercul inferior (chakra 6) mai mic decât cel superior (chakra7) și cercul inferior se află puțin în fața cercului superior. Chakra7 este depozitul marilor energii, iar din chakra 6 se distribuie energia.
Anumite tradiții recomandă meditația asupra chakrei 6 aflată între sprâncene și chiar și în Bhagavad Gita Zeul Krishna îl sfătuiește pe Arjuna să mediteze asupra acestui punct. Motivul este foarte clar: Arjuna era un războinic în timpul războiului Mahabharata. El șovăia pe câmpul de luptă și, pentru a lupta, avea nevoie de putere și energie. Regiunea Cosmică este legată de putere, iar Arjuna avea nevoie de putere.
Noi, însă, nu mergem la război. Avem o viață de familie și pentru asta avem nevoie de dragoste, de înțelegere, compasiune și empatie – toate fiind calități ale inimii. Mai târziu în Gita, Krishna spune că Divinitatea se află în inima tuturor ființelor. Acesta este un mare indiciu pentru cei care caută Realizarea. În prezent este nevoie să medităm asupra inimii.
Am numit chakra 7 Durvasa, pentru că Durvasa e un personaj din epopeea Mahabharata extrem de puternic și de predispus la accese de furie în timpul cărora blestema oamenii. Din cauza enormei puteri, ce predomină în această regiune, uneori putem deveni neglijenți. Dacă cineva ne deranjează, s-ar putea să izbucnim, deoarece avem puterea la dispozitia noastră. Dar dacă iubirea ne sprijină călătoria spirituală, noi nu trebuie să devenim asemenea lui Durvasa și, din precauție, am dat acest nume, pentru a fi conștienți de această posibilitate. Puterile vor fi acolo, dar Îndrumătorul este și el acolo pentru a ne proteja. Chiar și așa, trebuie să fim atenți la modul în care îi tratăm pe ceilalți.
Dacă suntem senzitivi, vom descoperi prezența marilor puteri care guvernează diferite părți ale universului, însă asemenea puteri nu sunt menite ca să le folosim pentru noi înșine. Ele sunt disponibile pentru binele universal, pentru pacea universală și nu cea individuală și pentru bunăstarea tuturor.
Ajungând la chakra 7 simțim un sentiment foarte plăcut de extaz. Simțim ca și cum am fi ajuns la destinație și este atât de fascinant încât adesea chiar și cei mai sinceri căutători se opresc. Atunci Îndrumătorul trebuie să ne conducă mai departe. Condiția chakrei 7 este aparent minunată, dar pentru un yoghin adevărat este o realizare neînsemnată.
Regiunea Cosmică este cea în care suntem într-adevăr capabili să ne transformăm caracterul de la reactiv la receptiv. Sensibilitatea rezultă dintr-o inimă curată și o minte echilibrată. Transmisia reglează tendințele mentale și modifică intențiile inimii. Aici, sinele inferior devine Sinele universal, trecând de la egoism la altruism.
Dacă ne dăm interesul și având ajutorul unui îndrumător capabil, trecem după aceea la chakra 8. Prima jumătate a acestei chakre se află în Regiunea Cosmică, iar a doua jumătate este Regiunea Supra-Cosmică, cunoscută și sub numele de Para-Brahmanda Mandal. Para înseamnă „deasupra”, deci depășim Regiunea Cosmică în interiorul acestei chakre și simțim un soi de prospețime, asemenea celei pe care o simte cineva încins vara la soare când face un duș.
După ce am depășit Regiunea Cosmică, nu mai suntem încântați de puterea asociată chakrei 7, pentru că ne dăm seama de inutilitatea acumulării de putere. Începem să ne schimbăm abordarea – aceea de a rafina și de a transcende orice lucru legat de putere și, bineînțeles, asta înseamnă egoul. Suntem, în schimb, atrași de smerenie și dorim să ne predăm celui aflat mai presus de noi, deoarece înțelegem că ne vom continua călătoria spre tărâmuri superioare doar având o inimă rugătoare.
Adeseori auzim că lumea este maya, iluzie, iar aici, în chakra 8, simțim această stare, astfel că ne pierdem interesul pentru lucrurile inutile. Această renunțare nu este forțată sau impusă, ci în totalitate firească. Lumea nu mai este un loc de recreere, ci simțim că este asemenea unui vis. Aici, totul pare foarte ușor. Gândirea își pierde greutatea și începem să ne bucurăm de pace și stabilitate. Aici, pacea are o frecvență diferită față de cea experimentată în chakra a 2-a a inimii. Este mai sublimă, însă numai căutătorul care, în această pace, simte neliniștea realizării Absolutului, poate stăpâni acest punct. Pentru a continua este nevoie de o inimă neliniștită, dispusă să renunțe la pacea chakrei 8.
Ajungem apoi în chakra 9, iar noul tărâm în care intrăm cere un nivel și mai înalt de supunere, un nivel mai înalt de predare. În sanscrită, predarea este cunoscută sub numele de Prapanna, numele acestei regiuni. Chakra a 9-a se referă la predare și smerenie, simbolizată de Zeul Krishna înconjurat de vaci și de Domnul Isus Hristos cu un mieluț în brațe. Mielul se simte foarte bine acolo și aceasta devine și starea noastră. În acea smerită stare de rugăciune, o viziune a Divinității este întotdeauna prezentă în inimă, astfel încât vedem Divinitatea de jur împrejur.
Ne-am împăcat cu lumea și nu simțim nici atracție, nici aversiune. Rămânem pe deplin predați, asemenea lui Hanuman în fața Zeului Rama – în Ramayana – și asemenea vacilor lui Krishna și a mielului lui Hristos. Denumirea „Hanuman” reflectă natura lui: maan înseamnă „onoare și respect”, iar hanu înseamnă „fără”. El nu a cerut nici respect, nici onorare. Am numit, așadar, acest punct după Zeul Hanuman. Chakra a 9-a este tot mai mult despre Dumnezeu și tot mai puțin despre sinele individual.
Inima câștigă o imensă puritate. Aici începe adevăratul atașament, fiecare moment e impregnat cu ființa Sa și regretăm orice clipă petrecută departe de această comuniune. De fapt, acesta este sensul originar al păcatului: separarea de nobila comuniune cu Dumnezeu. Rămânem absorbiți, firesc, în Dumnezeu, fără efort și ne odihnim într-o stare de predare.
La acest stadiu nu există nicio iluzie atunci când ne apropiem de Divinitate. Înfruntăm împrejurările cu curaj, respect și venerație și orice sentimente de antipatie sau de ură sunt prea îndepărtate pentru a ne frământa. În aceste tărâmuri mai înalte, jocul ego-ului poate fi foarte înșelător, însă dacă îl depășim, ni se oferă o extraordinară beatitudine. Și îl putem depăși doar după ce am început să ne contopim cu Supremul.
În acest stadiu, dacă ne considerăm chiar și un pic mai presus decât oricine altcineva, suntem aruncați în beznă și realizăm că nimic nu ne poate pedepsi mai mult decât propria conștiință. Chiar și să ne gândim la realizări sau să vorbim despre asocierea noastră cu Prea-iubitul pare arogant și zadarnic. Începe să se reverse briza conștiinței divine. Sentimentul supremației Domnului este înecat în iubire. Este un sentiment perfect al naturaleții. Venerarea Domnului se manifestă, pur și simplu.
La această chakră, gândurile și voința noastră sunt sincronizate cu cele ale Îndrumătorului nostru și ne simțim total dependenți de el, în osmoză cu el, iar iubirea noastră pentru el este intensă. Lumea nu pare nici reală, nici ireală. Conștiința noastră individuală se contopește cu conștiința Îndrumătorului nostru.
În viața noastră de zi cu zi ne întrebăm: „Cum s-ar simți Domnul meu dacă fac asta sau nu fac altceva, dacă mă gândesc așa sau dacă mă comport astfel?” În a 9-a chakra devenim extrem de senzitivi, în acest mod, așadar imaginați-vă acum nivelul de comportament și de respect necesar pentru a călători la a 10-a chakra, unde predomină Dumnezeu. În realitate, pregătirea pentru o asemenea atitudine: „facă-se voia ta” începe încă din etapele de început ale călătoriei spirituale. Atât de mare este necesitatea unei baze solide fundamentată pe credință.
Chakra 9 este legată de predarea asumată față de Dumnezeu și devine o extraordinară apropiere de Dumnezeu în chakra a 10-a. Ajungem într-o nouă regiune și aici măsura în care ne predăm este măsura în care Dumnezeu predomină în noi. Oscilăm între propria noastră prezență ca devot și prezența Sa totală. Această condiție oscilantă este o regiune în sine, cunoscută sub numele de Prapanna-Prabhu.
Pe măsură ce trecem prin această regiune, începem să simțim că suntem una cu Dumnezeu și nu există nicio diferență între noi. Tot ceea ce posedă El este al nostru. Nu înseamnă că noi deținem lumea, ci este ca și cum am fi un prinț: toate lucrurile din palat aparțin regelui și, totuși, le simțim ca fiind și ale noastre. Tot astfel, nu există niciun sentiment de separare. În cele din urmă, Dumnezeu devine suveran în acest joc oscilant și noi continuăm în următoarea regiune Prabhu.
Aici prezența lui Dumnezeu se simte extrem de profund și există o apropiere dincolo de credință. Dacă ne ridicăm mâna, simțim că este mâna Domnului; vedem prin ochii Domnului. Este o stare minunată. Se mai întâmplă și altceva minunat. Deoarece am devenit în asemenea măsură identici cu Dumnezeu și cu Îndrumătorul nostru, suntem capabili să răspândim vibrațiile lui Dumnezeu, vibrațiile Îndrumătorului. Devenim vehicule, ca lemnul de santal. Ce face lemnul de santal? Ori de câte ori vântul trece prin pădurea de santal, parfumul lemnului de santal se răspândește pretutindeni. Cu noi se întâmplă ceva asemănător, pe măsură ce rămânem absorbiți în Dumnezeu.
Ajungem într-un stadiu în care Domnul se contopește cu noi și astfel vibrațiile Sale emană din noi. Aceasta este frumusețea celei de-a 10-a chakre. Și totuși avem tendința să devenim din ce în ce mai neliniștiți. Vom explora această neliniște și restul călătoriei spirituale în ultimul articol despre marșul nostru spre libertate.
