Cuprins:
Sunt mulți copii buni care înțeleg acest lucru:
„Acest lucru este bun pentru mine și acest lucru nu este bun pentru mine”. Ei știu ce să facă. Singurul lucru este că învață prin propriile lor experiențe. Oare noi, în zilele noastre de tinerețe – știu că voi sunteți destul de tineri, dar eu am trecut deja de șaizeci de ani. Cred că toți au fost nevoiți să trecem prin propriile noastre experiențe naturale pe măsură ce am trecut prin viață.
Lucrurile pe care le faci azi, ca tânăr, ai permite copilului tău să le facă? Pune-ți această întrebare. Dacă dai mesaje prietenei sau prietenul de sub plapumă până la ora două, sau navighezi pe Internet pe site-uri nu ar trebui să mergi, lucruri de genul acesta, cum ar fi citirea cărților dezgustătoare. Ai experimentat toate acestea, probabil, în tinerețea ta. Ai permite copilului tău să facă asta? Atunci de ce le faci tu? De ce îți chinui părinții atunci când nici tu nu ai permite un astfel de scenariu în viitorul copilului tău.
Deci trebuie să bem propriul medicament;
trebuie să ne proiectăm în tinerețe și să ne întrebăm: „Aș permite copilului meu să facă asta?” Astăzi dușmanii nu sunt în afara casei tale, inamicul este dormitorul. Fiecare copil are un dormitor separat. Dormitorul acela a devenit inamicul. Inamicii vin din exterior prin Internet, prin SMS, prin telefon – tot felul de lucruri.
Sunt mai vulnerabili în intimitatea propriului dormitor, unde părinții habar nu au ce fac. Poate că știu, dar nu au curaj să spună, pentru că ei înșiși fac altceva în alt dormitor. Cine știe? Deci, trebuie să creăm mediul înconjurător; trebuie să devenim un exemplu în sine, dacă dorim ca tinerii să meargă pe urmele noastre. Nu poți cere copilului „Te rog să meditezi”, când copilul nu te-a văzut niciodată meditând.
De fapt, scenariul este invers.
Recent, am participat la Conferința Internațională a Tineretului din Hyderabad, organizat de Institutul Heartfulness împreună cu oamenii de la NSS și NYK. Deosebiți! Tinerii de astăzi sunt diferiți. Sunt din ce în ce mai înclinați spre spiritualism. Am fost foarte surprins să văd asta. Tot mai mulți tineri spun: „Bine, aș dori să meditez. Dar dacă tatăl meu mă vede meditând?”
Nu prea au încredere în părinții lor nici dacă fac lucruri bune. Fetele spun: „Dacă meditez, mama mă certă. Vei deveni un sadhvi [călugăriță] sau ceva. ” Deci cred că problemele sunt de altă natură. Tinerii ar trebui să fie încurajați să facă ceea ce este corect, deci nu mai criticați lucrurile: „Oh, asta faci greșit; cealaltă o faci greșit”. Chiar dacă le poți spune: „Nu fă acest lucru”, oare au învățat?
Dar, oare te-au auzit? De ce-ți răcești gura?
În schimb, fi un exemplu, inspiră-i să facă lucrurile corecte, să adopte un stil de viață corect, astfel încât tinerii să învețe ceva. Spune glume cu ei; nu doar să le ți predici tot timpul. Spune-le povești frumoase. Nu înseamnă că atunci când copilul a trecut de școala primară tu să nu-i mai citești povești. Chiar și la treizeci de ani un fiu sau unei fiice le-ar plăcea să audă o poveste frumoasă de la părinții lor.
Spuneți-le o glumă; nu le țineți toată viața predici. Nu le place. Ei trebuie să meargă pe urmele noastre, dar trebuie să facem urmele potrivite. Ia ca exemplu bunici; nu au altceva de făcut decât să stea pe canapea și să se uite la televizor. Se uită de dimineața până seara, până se culcă, un episod după alt episod; părinții fac același lucru. Ce te aștepți să facă copilul?
Așadar, trebuie să fii un exemplu.
Nu este doar televizorul, sunt multe alte lucruri. Pot fi învățate multe lucruri rele, multe lucruri bune. Trebuie să ne reglăm stilul de viață. Dacă vrem să lăsăm o recoltă bună, trebuie să o reglementăm. Nu doar modelul genetic îi va afecta, ci modul în care ne reglăm viața. Ei ne văd. Dacă văd același lucru în afară și în interiorul casei, prietenii și părinții fac și ei același lucru, atunci nu se vor simți vinovați dacă fac același lucru.
[…] vezi video pentru articolul complet.
