În India nu trebuie să știi prea multe despre meditație.

Majoritatea oamenilor este conștientă de asta, că meditația este o cale spre spiritualitate. Cum să te uiți în interior? Există metode, dar este greu să găsești metodele potrivite. De fapt, majoritatea oamenilor meditează. Poți alege: un copil, un adolescent, o doamnă, un student, oameni care lucrează în diverse medii, toți meditează la ceva sau cineva. Un om de afaceri meditează asupra banilor; un student meditează la ce subiect studiază, la educația lui. Ideea meditației este să te gândești la un singur lucru, la Dumnezeu. Începem astfel mai întâi cu ideea, cu gândul.

Acest proces de gândire trebuie să treacă la nivelul următor.

Altfel, este ca și cum ai folosi o mantră, de exemplu eu recit: „Om Namasivaya, Om Namasivaya, Om Namasivaya…” și așa mai departe. Este ca și cum ai suna pe cineva – hai să spunem pe prietenul tău sau pe mama ta: „Mamă, mamă” și chiar și atunci când ridică telefonul tu continui să spui: „Mamă, mamă, mamă” și nu o lași să răspundă. Pentru mine, așa este și mantra. „Om Namasivaya, Om Namasivaya, Om Namasivaya…” Poate Dumnezeu încearcă să comunice cu tine, dar Lui nu-I dai nici o șansă. În adevărata meditație, începi cu evocarea. Tu invoci prezența divinității sau orice altceva și aștepți ca această experiență să iasă la suprafață în inima ta. Poți începe cu mecanismul de gândire: „Mă gândesc la prezența lui Dumnezeu”, dar următorul pas ar trebui să fie traducerea acestui gând în experimentarea sau simțirea prezenței.

Meditația îți permite să mergi… înainte, de la a gândi la a simți prezența Divinității în interior.

Deși Divinitatea este peste tot, este mai înțelept să o experimentezi în inima ta. Unii oameni meditează asupra frunții, alții pe „swadhishtana” [chakra], alții pe „ombilic” [chakra], iar alții pe inimă. Unii meditează chiar asupra unui obiect din exterior, de exemplu statuia care se află acolo; oamenii continuă să-și concentreze ochii asupra ei sau asupra unei deepam [lumină]. Dar, cum să avansezi? Să spunem dacă ideea este să simți ceva. Voi simți lucrurile cu fruntea mea? Fruntea te îndeamnă să gândești. Pot eu să… simt lucrurile cu buricul, cu umerii, cu lumânarea din fața mea? Singurul organ care mă determină să simt ceva este inima mea. Deci, începem cu aceasta… ideea prezenței Divinului în inimă și încercăm să-I simțim prezența.

Acum… Cum să treci la următoarea etapă?

Primul pas este de la a gândi la a simți și este cel mai mare pas pe care îl faci. De exemplu, atunci când te închini unei zeități, tu ai un murthy [idol], iar tata, mama sau bunica ta poate ți-au spus: „Acesta este Dumnezeu; ține minte că acesta este Dumnezeu.” Încă din copilărie ai fost impregnat cu această idee. Mai crești puțin și apoi îți introduc ideea că Dumnezeu este peste tot. Apoi începi să întrebi: „Mamă, mi-ai spus că El este doar aici.” Apoi începi să te gândești: „Dacă Dumnezeu este peste tot, atunci la ce folosește asta?”

Totuși, continui să respecți, te închini și venerezi, dar mintea nu este mulțumită cu acest răspuns.

Cu toate acestea, continui să faci același lucru din respect, din frică, sau poate din tentație. Deci, ori de câte ori definim scopul final: „Mă închin din cauza asta”, atunci avem o problemă. Înțelepții noștri antici au inventat diferite tipuri de rugăciuni, precum și patru rugăciuni fundamentale care să îndeplinească patru cerințe fundamentale. Prima cerință depinde de fiecare. Dacă întrebi pe cineva: „Care este cerința ta?” „Oh, am nevoie de mulți bani.” O altă persoană: „Oh, trebuie să-mi satisfac kamas-ul. ” O altă persoană ar putea spune: „Dharma mea trebuie să fie satisfăcută” și totuși un alt individ ar putea spune: „Vreau să obțin moksha.”

Așadar, pe baza acestor patru cerințe fundamentale:

Avem cele patru obiective principale ale vieții: artha, kama, dharma, moksha (împreună sunt cunoscute sub numele de purushartha). Frumos este că dacă artha este îndeplinită, atunci când avem mulți bani, celelalte trei lucruri te pot ocoli. Este posibil să nu ni se împlinească dorințele, este posibil să nu avem dharma și este posibil să nu avem moksha. Următorul pas: să presupunem că suntem mulțumiți… de dharma (dreptate), dar suntem săraci, rămași fără moksha, ce vom face? Nimic. Dar dacă moksha este împlinită, celelalte devin irelevante. Deci obiectivul este moksha. Dar conform acestei tradiții pe care eu o urmez, aceasta este primul pas în spiritualitate. Până la urmă ce este moksha? Este ceea ce în Sashtras-urile noastre se numește eliberare. De ce nu suntem eliberați după atâția ani de închinare? Eliberarea nu are nimic de-a face cu moartea, ci să simt că „sunt liber de orice”, „sunt detașat de orice”. Chiar și ideea de libertate trebuie să dispară. În caz contrar, suntem blocați în ideea de libertate. Discuția despre atașament și detașare, ne face uneori să râdem: „Oh, el este atât de atașat de ne-atașamentul său.”

Așadar, lucruri înșelătoare se pot dezvolta din toate acestea, din cauza ignoranței

Chiar dacă există ideea de moksha. Ce ne blochează acolo? Propriile noastre samskare, impresii despre lucruri și, din această cauză, ne naștem, și iar ne naștem, pentru a scăpa de toate aceste samskare. De fapt, ce sunt samskarele? Am niște bagaje pe care le port cu mine din viața trecută, puniya [bune] samskaras, papa [păcate] samskaras, orice ar fi. Pentru a le dizolva, mă nasc. Când nu mai am samskare, înseamnă că în viața mea nu au mai rămas semințe să crească, iar apoi se va sfârși, viața se va sfârși. Și atunci… sufletul, fără samskare, pur în sine, se va contopi cu Supremul. Își va începe călătoria înainte. Ne întrupăm pe pământ, cu samskarele pe care le avem, pentru ca să scăpăm de ele prin bhog, dar în acest proces creăm tot mai multe samskare și totul se transformă într-un ciclu fără sfârșit.

Folosind o metodă potrivită de meditație, suntem capabili să ștergem samskarele.

Este ca și cum ai șterge memoria calculatorului pentru a pune câteva programe noi în el, ceva de genul acesta. Meditația este pe larg cunoscută în lumea modernă, dar aplicațiile sale sunt mult mai vaste. Astăzi poți întreba pe oricine: „De ce meditezi?” și îți va spune: „Oh, vreau să mă simt cool”, „Vreau să mă de-stresez”, adică „Vreau să elimin stresul din sistemul meu” „Vreau să mă simt relaxat ” „Vreau să-mi dispară depresia” „Vreau să dorm mai bine” „Vreau să mă simt bine” Dar toate acestea sunt satisfacții periferice. Adevărul este mult mai complex, el presupune cel puțin eliberarea, iar apoi te duce dincolo de aceasta. Să presupunem, să spunem că ești pe drum, de exemplu de la Hyderabad la Delhi. Ai ajuns, sau destinația ta temporară este Secunderabad, sau trenul tău s-a blocat acolo.

Deci, ce vei face?

Deși stația este acolo, deși condiția spirituală pentru a atinge eliberarea este prezentă, ești blocat. Într-o călătorie infinită, nu există destinație. Destinația te va precede întotdeauna, din ce în ce mai departe, din ce în ce mai departe… Nu există sfârșit. Am numit această meditație Heartfulness, deoarece este vorba doar despre inimă. Nu se poate formula altfel. Este vorba doar despre inimă. Maestrul nostru a numit-o meditația Sahaj Marg pentru că este atât de simplă. Calea este atât de simplă… Heartfulness. Să faci totul cu drag. Noi începem cu meditația. Făcută cu drag, meditația ne învață ceva, să facem totul din inimă. Gătești din inimă, conversezi din inimă, cu drag îți îndeplinești toate treburile zilnice și activitățile zilnice. De fapt, acesta este modul în care suntem antrenați. Lordul Krishna spune în Gita: „Yogaha marmasu kaushalam”, ceea ce înseamnă că prin yoga toate activitățile tale ar trebui să devină sau vor deveni – „kaushalam”, adică perfecte. Acțiunile tale vor fi desăvârșite. Atunci când te afli într-o stare meditativă, nu mai ești agitat. Nu te mai irită orice lucru mic dacă te afli într-o stare meditativă. Așadar, ar trebui să medităm activ și să participăm activ la activitățile zilnice cu o minte meditativă.

Meditația este doar începutul

Ea trebuie să se extindă în viața noastră de zi cu zi, altfel nu are nici un sens. Meditația Heartfulness diferă de multe altele. Aș spune – de aproape toate felurile de meditație. Numărul unu: meditația este pe inimă. În al doilea rând: această meditație este sprijinită de pranahuti… numită TRANSMISIE YOGHINĂ. În al treilea rând, această meditație este susținută și de procesul de curățare sau de reglare. Și un alt element foarte important este rugăciunea. Rugăciunea… Să începem cu ce este „pranahuti” sau „transmisia yoghină” oferită în acest sistem. Meditația Heartfulness nu își propune să te facă să crezi orbește în sistem. Nu trebuie să crezi doar pentru că mama ta spune asta sau prietenul tău; fă-o și vezi. „Oh, te va ridica pe cele mai înalte culmi” Nu! Crezi doar atunci când experimentezi sau simți ceva. La fel cum un om de știință în laboratorul său, el trece prin diferite faze ale experimentului, care pot să confirme sau să dezaprobe experimentul. Este la fel ca atunci când medităm cu acest sistem de meditație cu transmisie yoghină. Acum… să vorbim despre… Înainte de a înțelege transmisia, să vorbim despre placebo. Cum sunt cercetate medicamentele în laborator? Mai întâi experimentează cu un placebo. Dacă efectul placebo este de 50% (în experiment) și efectul noului medicament este tot 50%, înseamnă că medicamentul nu este eficient. Dacă impactul medicamentului este de aproximativ 90%, atunci puteți spune, da, este mai bun decât placebo și poate fi comercializat pentru diferite motive.

Așadar, ei compară efectul placebo cu medicamentul activ.

Acum, despre meditația cu transmisie și meditația fără transmisie. Meditația fără transmisie este ca meditația făcută cu efectul placebo. Și cu această transmisie este ca și în cazul ingredientului medical activ. Deci, când prezentăm sistemul nou-venitului, îi spunem: Bine, meditează, îți arătăm metoda. Este ca un placebo; nu va fi cu transmisie. Rămâi așezat pentru 15 – 20 de minute sau dacă nu vrei să-ți pierzi timpul cu această meditație goală, amintește-ți una dintre cele mai bune experiențe pe care le-ai avut în viața ta, din orice sistem sau fără nici un sistem. Încearcă, închide ochii și încearcă să simți ceva și notează-ți. Acum, meditează… cu această metodă de meditație cu transmisie și vei vedea diferența. Ce este această transmisie yoghină? Pe scurt, este o hrană spirituală, la fel cum avem nutriția. Avem o dietă echilibrată, vitamine, minerale etc. pentru organism. Pentru îmbogățirea mentalului ne educăm. Cum rămâne cu îmbogățirea spirituală? Ce ar putea hrăni sufletul? Am știut cum să ne hrănim trupul și mintea, cum să ne hrănim sufletul? De acest lucru se ocupă transmisia. Transmisia îmbogățește sufletul. Când este… îmbogățit, este ca și cum… ai lua o masă gustoasă după un post bun, simți că: da, ești mulțumit! Ȋn același mod, când sufletul este mulțumit de transmisie, te va copleși cu atâta har și pace, o stare asemănătoare cu samadhi, încât va fi inegalabil. Când simți asta, atunci poți spune: „Da, eu sunt omul de știință care a experimentat pe inima mea și doar experiența mea îmi va spune dacă a fost corect sau greșit.” Tu ești judecătorul. Aș dori să vă spun: să nu aveți încredere în sistem pentru că cineva spune acest lucru, urmați această meditație, la fel cum ar face un om de știință și demonstrați-vă singuri, dincolo de orice îndoială că: „Da, se poate face acest lucru.”

Așadar, asta le oferim într-un mod îndrăzneț…

Într-un mod curajos, tuturor minților tinere, minților mature. Cu toții sunt bineveniți să o încerce în laboratorul propriei lor inimi. A doua caracteristică extraordinară despre care v-am povestit este curățarea, reglarea corectă. Ce este această curățare? Să presupunem că merg la cinema pentru a viziona un film și ies cu un fel de impresie. Mi-a plăcut atât de mult încât continui să râd când îmi amintesc de personaje, sau îmi amintesc de un alt personaj și îmi vine să plâng. Acestea sunt impresiile pe care le port. Nu fac parte din tot acel scenariu, dar povestea m-a afectat atât de mult. Îmi formează în minte o impresie. Pe drum văd, de exemplu, o floare de trandafir în grădină. Mă uit la ea: „Oh, ce floare frumoasă.” A doua zi, când trec prin aceeași grădină, arată și mai bine, încerc să o ating. A treia zi, vreau să o țin în mână și să o miros. Vedeți cum continuă. În a patra zi, aș putea fi tentat să o rup și să o iau acasă. Așa se face că prima impresie o ia razna și ne face să facem atât de multe lucruri. Sau, luați o altă persoană, de exemplu, un medic, care își face rondul prin spital, mergând de la un pacient la alt pacient. Dintr-o dată găsește o persoană care arată aparent sănătoasă, dar care se plânge: „Nu mă simt bine, doctore. Am această problemă, de ce nu mă consultați? Inima îmi bate atât de tare.” Doctorul îi spune: „Arăți bine. Voi veni mai târziu la tine.” Dar când revine, pacientul este mort. Ce-i trece oare prin minte medicului, în acel moment? „Am avut ocazia, mi-a cerut ajutorul. Și totuși am evitat să-l tratez.”

Așadar, nu doar acțiunile te fac să îți formezi în minte impresii…

Dar, de multe ori, inacțiunile tale sunt cele care formează impresii oribile în inima ta. Adesea, îmi amintesc de perioada examenelor, și mulți dintre prietenii mei îmi spun: „Kamlesh bhai, aseară am avut un vis. Și în vis mă duceam la examen și uitasem de creioane, uitasem de stilou. Și a trebuit să mă întorc acasă pentru a le lua, dar până atunci sala de examinare s-a închis.” Astfel de lucruri ne bântuie. Impresiile ne întunecă. O persoană, de exemplu mama ta, a strigat la tine, iar când te întorci acasă, intri cu aceeași imagine în minte: „Oh, poate mama încă este supărată.” S-ar putea să nu mai fie supărată. A fost impresia ta de dimineață. În mod similar, mulți oameni spun: „Conduce un Mercedes Benz,” de exemplu, dar nu înseamnă că este neapărat și proprietarul mașinii. Când eliminăm aceste impresii și vedem lucrurile direct, fără filtrul acestor impresii, suntem capabili să judecăm lucrurile mai bine, cu toată claritatea. Trebuie deci să scăpăm de impresiile acestea încetul cu încetul, puțin câte puțin… Deoarece… doar din cauza acestor impresii nu suntem capabili să decidem într-un mod nepărtinitor. Când ai impresii despre ceva, ele te vor determina să judeci în funcție de impresiile anterioare. Când vrem să judecăm o persoană sau o situație, trebuie să existe o perspectivă nouă. Prin curățare putem elimina toate aceste impresii.

Adesea, există… momente, ce vreau să spun este că…

Pot exista atât de multe momente în viață… în viețile noastre în care formăm impresii foarte, foarte profunde, iar acestea apar din vinovăție. Ce sunt reacțiile în lanț? Cum se formează? Ați observat că atunci când vă analizați de dimineață până seara, din momentul în care vă treziți dimineața și până la culcare. Vedeți că preocuparea noastră constantă este legată de aprecierile și nemulțumirile noastre, în consecință, formăm impresii despre obiecte, oameni și multe alte lucruri. Dacă avem în inimă impurități, samskare, nu cred că vom putea să ne armonizăm inima și să cântăm la Veena (instrument musical). Nu, nu este posibil. Trebuie să fim relaxați. Apare frica, tensiunea; ele apar din cauza anumitor impresii pe care le purtăm – oricare ar fi ele. Trebuie să eliminăm toate aceste impresii de teamă, și chiar cele de iubire extraordinară, toate sunt inutile. Nu înseamnă că nu iubim oamenii, dar nu în așa fel încât să ne destabilizeze sistemul. Asta înseamnă curățarea. Despre rugăciune: Adesea, oamenii, fără excepție aș spune, se roagă pentru ei înșiși, chiar și atunci când spun: „Doamne, să fie pace în lume.” Adesea, ceri pacea pentru tine, chiar și când vrei să spui: „Să fie pace-n lume.” Dar atunci noi așteptăm pace interioară, deși ne-am rugat pentru lume. Este o deformație psihologică. Când spunem: „Am dori să obținem starea cea mai înaltă”, atunci când ne rugăm în numele familiei sau al statului sau al întregului univers, chiar și atunci, mintea este preocupată de „progresul meu, creșterea mea”. Și cuvintele dezamăgesc – chiar și atunci când spunem «noi» ne gândim la «eu». Cumva este o deformație psihologică. Rugăciunea oferită de noi este și ea destul de unică.

Dar vom relua acest aspect al rugăciunii mult mai târziu…

Când suntem pregătiți să acceptăm această practică în totalitate, și cum să oferim rugăciuni către Dumnezeu, astfel încât transmisia să curgă automat. Așadar, acestea sunt, aș spune, pe scurt câteva… caracteristici care definesc specificul meditației Heartfulness.

Despre Kamlesh Patel

Kamlesh PatelKamlesh D. Patel (Daaji) este cel de-al patrulea îndrumător în tradiția de meditație Heartfulness. Îmbrățișând multiplele roluri ale unui învățător din timpurile moderne, el are capacitatea rară care îi permite să se cufunde adânc în centrul existenței din inimă și simultan să aibă o abordare științifică a cercetărilor originale din sfera meditației, spiritualității și a evoluției umane.

Pin It on Pinterest

Share This