În meditație, problema principală cu care ne confruntăm…

cu toții la un moment dat, cea mai mare problemă… deseori oamenii se plâng de gânduri în timpul meditației. Gândurile apar mereu în minte iar acest lucru devine foarte vizibil în timpul meditației.

Ghidul meu obișnuia să spună că așa cum ochii sunt pentru a vedea, urechile sunt pentru auz, nasul pentru miros, limba pentru gust, la fel și mintea este pentru a gândi. Atunci când încercăm să suprimăm această caracteristică reală a minții, care este să gândească, mergem împotriva naturii. Care este soluția? Soluția este aceasta: trebuie să ne reglăm mintea. Trebuie să ne instruim mintea în așa fel încât să se sprijine pe acele idei, acele gânduri, acele observații, astfel încât… încât să putem aprofunda acele subiecte fără a devia de la ele. Dar în adevărata meditație, transcendem dincolo de gânduri. Când realizăm acest lucru – cum să transcendem dincolo de gânduri, îndepărtându-ne… de mecanismul gândirii – și încercăm să activăm inima, încercăm să simțim însăși esența obiectului meditației, atunci meditația are succes.

În meditația potrivită, atunci când este eficientă,

putem deduce din experiențele zilnice că, deși meditația a fost agitată din cauza gândurilor, totuși dacă este o meditație centrată, aceasta va avea ca rezultat o schimbare în conștiință. Observați cum era conștiința voastră înainte de a începe meditația și cum este după meditația de 20-30 de minute cu ajutorul acestei transmisii. În ciuda unei meditații turbulente, veți vedea adesea că rezultatul acestei meditații este atât de rafinat, că în interior există un rafinament absolut, există multă liniște în interior. Adesea, suntem tulburați de gânduri din trecut. Poate, dintr-un sentiment de vină, unele probleme nerezolvate ne apar în minte și, adesea, lucruri neterminate ne bântuie în timpul meditației. Observați vă rog, în timpul activităților zilnice, cineva vă sună de acasă: „Te rog să aduci lapte... în drum, de la supermarket.” Și înainte să vă culcați, pe la 10 sau 10:30 seara, dintr-o dată vă dați seama: „am uitat laptele.”

Chiar și înainte de a merge la culcare, multe lucruri pe care ni le amintim sunt legate de sarcini neterminate, ceva ce ne-a scăpat. Așadar, atunci când astfel de gânduri ne apar în timpul meditației, ar trebui să ne deranjeze pentru că ne amintesc de datoria noastră? Nu. Lăsați-le să vină, observați-le și reveniți la acest proces nobil de a asista la prezența Luminii Divine în inimă. Lăsați… transmisia să-și facă treaba. Când apar gândurile, în loc să ne luptăm cu ele, în loc să ne zbatem, ar fi frumos să ne reamintim blând că: „meditez la Lumina Divină prezentă în inima mea.”

Dacă vom continua să fim atenți la gânduri…

așa cum suntem atenți la un câine care latră, nu ne va ajuta cu nimic. Trebuie să continuăm ușor, blând, fără să acordăm atenție lucrurilor din jurul nostru. Cu compasiune față de voi înșivă lăsați-le să apară, vor dispărea atunci când le ignorați, dar ignorați-le într-un mod foarte… pasiv. Dacă încercați să le ignorați prin: „Oh, nu mă voi gândi la asta, nici la asta” nu se va întâmpla nimic. Adesea, lucrurile de care încercăm să scăpăm, revin.

Vreau să vă împărtășesc o poveste frumoasă pe care am auzit-o, despre un băiețel care și-a servit maestrul mulți ani, cu speranța că într-o zi guru îl va învăța cum să zboare ca o pasăre. Guru l-a îndemnat să facă următorul lucru: „Când împlinești 15 ani, în noaptea cu lună plină, de ziua ta, te voi învăța cum să meditezi. Vei medita în așa fel încât, după meditație, vei putea zbura ca o pasăre.” Așadar acea zi deosebită a venit și băiatul era foarte încântat, a mers la guru și i-a spus: „Sunt gata. Te rog să mă înveți cum să zbor ca o pasăre.” Guru îi spune: „Îți voi spune o metodă de meditație. Te duci acasă, faci un duș, poartă haine curate și te așezi în meditație. Dar în timpul meditației, nu te gândi la maimuțe.” Și a plecat! Pe drum, era foarte fericit: „Nu mă voi gândi la maimuțe. Cum pot să mă gândesc la maimuțe? În viața mea nu am văzut maimuțe. Deci, nu am cum să mă gândesc la maimuțe.” El merge acasă, repetând mereu, cum să ignore gândurile despre maimuțe și tocmai când urma să înceapă la miezul nopții și luna plină era… deasupra capului, și… plin de speranță, încearcă să mediteze. Deodată își amintește ce i-a spus Guru: „Te rog să nu te gândești la maimuțe”. și aia e: mintea lui se umple de maimuțe.

Deci, lucrurile pe care încercăm să le evităm în general apar din nou

și din nou. Cel mai bine este să nu le dați atenție. Trebuie să înțelegem de ce gândurile vin în special în meditație. Vedeți că este ca… Nu înseamnă că nu avem gânduri și cu alte ocazii, sau că gândurile nu vin și în alte momente. Ele sunt acolo întotdeauna, dar în timpul meditației devenim mai conștienți de ele. În al doilea rând, atunci când avem gânduri în timp ce avem alte activități, ele vin, dar noi suntem ocupați să facem multe alte lucruri: urmărim aceste lucruri și nu acordăm atenție conștiinței interioare. Astfel, deși gândurile apar, ele trec neobservate în mintea noastră conștientă. Când meditați, sunteți față în față cu propria conștiință. Oglinda voastră se uită la voi și vă este dificil să o evitați… mai ales în timpul meditației. Și… vin tot felul de gânduri, în special gânduri negative: ceva ce ai greșit, ceva care te face să te simți rușinat, sau uneori vinovat. Foarte rar, pot apărea unele gânduri nobile. Dar, oricum ar fi gândul, bun sau rău, orice distragere, cred, ne tulbură meditația.

Permiteți-mi să vă citesc un mic pasaj, ceva de la primul meu ghid, Ram Chandra din Shahjahanpur. În anii ’40, în cartea sa numită Realitatea în Zori, el exprimă idei… și cum să… și descrie… profund și descrie cu multă măiestrie motivul din spatele acestor gânduri și cum să le abordăm în timpul meditației. Așadar, voi citi acest pasaj special din Realitatea în Zori, de Ram Chandra. „În general, oamenii se plâng din pricina numeroaselor idei care le încolțesc în minte în timpul meditației. Ei își închipuie că au dat greș cu practica lor dacă nu reușesc să-și aducă mentalul la un punct de repaus total. Dar lucrurile nu stau astfel. Noi nu practicăm concentrarea, ci doar meditația. Trebuie să continuăm meditația fără a acorda atenție ideilor care se nimeresc să ne vină în minte în intervalul respectiv. Fluxul ideilor se datorează activităților mentalului nostru conștient, care nu se odihnește nicio clipă. Și totuși, suntem absorbiți în meditație la nivelul subconștientului nostru, în timp ce conștiința hoinărește încoace și încolo, generând numeroase idei. Astfel, oricum nu suntem în pierdere. Cu timpul, după suficientă practică, mentalul conștient se modelează, la rându-i, și începe să acționeze în armonie cu subconștientul. Rezultatul, astfel obținut, este adânc înrădăcinat și durabil, iar în cele din urmă, calmul, însușire a sufletului, devine predominant.”

Dacă ne lăsăm gândurile să se revolte în restul zilei, cum s-ar putea ele liniști

în timpul unei meditații de o oră? Trebuie să ne instruim mintea în așa fel încât să devină un instrument pentru evoluția noastră. Mintea ne poate fi cel mai bun prieten sau cel mai rău dușman. Stăpânirea acestei arte de a… ne ține mintea concentrată pe o idee este deseori o provocare. Cu ajutorul acestei… transmisii, suntem capabili să trecem foarte ușor la un nivel mai profund al conștiinței, fără să fim distrași de aceste gânduri. Este o chestiune de experiență, printr-o… cale atât de facilă, un mod simplu de meditație, în care ne reamintim cu ușurință că: „Da, meditez la prezența Luminii Divine din inima mea.” Asta este tot. Când gândurile apar, pur și simplu… le ignorăm și ne redirecționăm atenția foarte simplu, foarte natural, către prezența… Luminii Divine. Când aceste gânduri vă deranjează prea mult, când vă simțiți copleșiți, în acel moment… respirați adânc și țineți-vă respirația un timp, vedeți ce se întâmplă și apoi reluați meditația. Dacă gândurile vă deranjează în continuare, atunci deschideți ochii câteva secunde, închideți-i din nou cu blândețe, vedeți ce se întâmplă. Sau… dacă încă vă mai simțiți copleșiți, atunci luați o carte frumoasă, citiți un pasaj sau două, ceva care vă amintește de Divinitate, ceva care vă amintește de umanitate, de iubire, de compasiune și apoi reluați meditația. Adesea, suntem ispitiți de gânduri pioase și credem că meditația va fi minunată.

Dacă astfel de imagini vă vin în minte, de exemplu, imaginea unui sfânt la care vă închinați, și vă vin în minte gânduri legate de acel sfânt, și crezi că aceasta este meditație, vă spun că este greșit. Nu este o idee foarte bună să păstrați nici un fel de gând, cu excepția acestei nobile idei despre prezența Luminii Divine. Și rămânem în rugăciune: „Doamne, orice gând aș avea în timpul meditației este imaginația mea. Orice gândesc sau născocesc în capul meu despre calitățile tale, despre forma ta, sunt doar fabricate de mentalul meu.” Pentru că, dacă aveți o anumită credință într-o anumită religie, ați avea tendința să vă gândiți la o anumită zeitate în mod special, iar dacă din întâmplare vă gândiți la o altă zeitate aparținând unei alte religii, atunci ați crede că meditația v-a fost afectată. Acest lucru nu reprezintă decât o minte îngustă. Dacă vom continua să ne imaginăm lucrurile, să ne imaginăm forma, calitatea lui Dumnezeu etc., acest lucru va avea la bază întotdeauna imaginația și fanteziile noastre. Rugăciunea noastră ar trebui să fie: „Doamne, orice ai fi, la modul calitativ sau figurat, aș dori să-ți simt prezența.” Și rămâneți în așteptarea acestui lucru. Lansăm o invitație deschisă, pentru ca un astfel de moment să apară în inima noastră în mod natural. Dar dacă continuăm să credem că Dumnezeu este așa, că Dumnezeu nu ar trebui să fie așa, atunci mintea va rămâne ocupată cu fabricarea stărilor de meditație, a viziunilor în timpul meditației. Atunci… nu mai este meditație. Visați cu ochii deschiși. Vă imaginați ceva. În meditație, rămânem răbdători în așteptare; asta e tot. Și orice se întâmplă în meditație, când avem o atitudine atât de pozitivă, este cel mai bine pentru noi.

Practica în sine, oricare ar fi ea – orice practică spirituală,

rareori contribuie cu mai mult de 5% la succesul nostru. Nouăzeci și cinci la sută depinde de atitudinea noastră. Ce atitudini trebuie să avem? Și cum pot aceste atitudini accelera sau încetini… asocierea mea cu această practică? Și o atitudine greșită poate crea gânduri turbulente în timpul meditației. O atitudine iubitoare, o mentalitate deschisă o stare de bucurie, toate acestea ne fac meditația foarte eficientă, folositoare, foarte… conștientă. Dacă ești supărat și încerci să meditezi, vezi ce se întâmplă în acel moment. Încearcă să meditezi imediat după ce te enervezi. Va fi meditația profundă? Situația este opusă dacă ești îndrăgostit, atât de fericit, atât de vesel, și, în acel moment, începi să meditezi. Așadar încet ne dăm seama că da, având o anumită atitudine înainte de a începe meditația ne poate ajuta pe termen lung, iar rezultatul meditației va fi diferit de fiecare dată, în funcție de atitudinea noastră. Așadar, treptat înțelegem… că anumite atitudini trebuie păstrate iar anumite atitudini merită ignorate, merită… negate. Cea mai importantă atitudine care îmi vine în minte este aceasta: „Doamne, orice experiență am, sunt aici pentru a experimenta prezența ta”. Asta este tot. Am considerat că este cea mai bună atitudine și astfel rămân deschis.

Știți… prin anumite practici, oamenii deseori au experiențe grozave, dar atunci problema practicii spirituale va fi experiența în sine! Atunci când aveți o experiență grozavă în timpul meditației, aveți tendința să așteptați experiențe similare în timpul celei de-a doua meditații. Acest lucru nu denotă o minte deschisă. Este ca și cum ai pune o condiție: „Da, în această a doua meditație… voi avea din nou experiența anterioară, repetată.” Sau… chiar mai rău: „Voi avea o experiență mai bună decât ultima dată.” Nimic de acest fel! Rămâneți deschiși, orice ar fi și apoi vedeți cu ce fel de experiență vă confruntați, ce obțineți și deveniți una cu ea. Pe măsură ce continuăm cu această practică zilnică și observăm tipul de atitudini pe care le avem înainte de meditație, ne dăm seama că iubirea este supremă. În iubire, celălalt predomină, nu tu însuți. În meditație, este interacțiunea dintre mine și Sinele superior sau dintre mine și Dumnezeu. Iar când în iubire va predomina celălalt, „Cum rămâne cu mine?” acest egoism va dispărea. Ne îndepărtăm de la egoism către altruism. Ne îndepărtăm de la gândire către simțire. Primul gând pe care l-am avut la început a fost: „prezența Luminii Divine.” A fost o idee, a fost un gând, o sugestie pe care am făcut-o. S-a tradus într-un sentiment și… experimentăm ceva profund. Mai târziu, ne vom plictisi și de aceste experiențe zilnice; de fapt, de o experiență profundă după altă experiență profundă. La fel cum la început, majoritatea oamenilor sunt obosiți de gânduri și căutătorii spirituali avansați se satură de experiențe. Câte experiențe să fie, deși sunt atât de bune! Inima nu este încă pe deplin mulțumită. Încă tânjește la ceva măreț. 

Despre Kamlesh Patel

Kamlesh PatelKamlesh D. Patel (Daaji) este cel de-al patrulea îndrumător în tradiția de meditație Heartfulness. Îmbrățișând multiplele roluri ale unui învățător din timpurile moderne, el are capacitatea rară care îi permite să se cufunde adânc în centrul existenței din inimă și simultan să aibă o abordare științifică a cercetărilor originale din sfera meditației, spiritualității și a evoluției umane.

Pin It on Pinterest

Share This