Să îl invităm pe Dumnezeu
Deci, acest bhakta (devot), orice bhakta trebuie să analizeze această întrebare: ce fel de acțiuni, atitudini trebuie să am? Cum trebuie să-mi pregătesc inima pentru a-l primi pe Dumnezeu? Dacă nu există această pregătire ce rost mai are să-L inviți pe Dumnezeu, când ai inima atât de dezorientată, atât de impură, atât de încărcată, plină de corupție, plină de atâtea dorințe? Cum ar putea veni Dumnezeu într-o asemenea mizerie?
Deci, atitudinea trebuie să fie foarte clară din prima zi. Doar astfel, atunci când Dumnezeu va coborî, va alege să rămână acolo și când va alege să rămână acolo, nu va mai pleca niciodată.
Când inima și circumstanțele sunt perfecte nici Dumnezeu nu are curajul să ne părăsească. Nu este ca și cum noi Îl vrem pe Dumnezeu, El ne dorește pe noi cu ardoare. Are nevoie de o inimă perfectă, pură, o inimă devotată. Deci trebuie treptat, să creăm astfel de atitudini în inima noastră, care să fie atât de prolifice, atât de îmbietoare încât Dumnezeu să nu aibă de ales altfel decât să coboare și să devină parte a existenței noastre. Și când un astfel de parfum este emanat de un astfel de individ totul devine automat.
Chiar dacă această floare este ascunsă în crevasele rocilor, albinele o vor găsi. Deci, cum ar putea Dumnezeu să nu recunoască o astfel de ființă anonimă, care este plină de iubire?
Când spunem că Dumnezeu este atotștiutor, cum ar putea El atunci să omită ceva? Deci nu este nevoie să plecăm în căutarea unui astfel de Dumnezeu, rămâneți acolo unde sunteți, fiți puri, fiți iubitori, El va veni să vă caute.
