Cum ar trebui să-și trăiască cineva viața, cu promisiunile pe care aceasta le cuprinde și cu turbulențele pe care le generează? Urmează-ți inima, a fost răspunsul înțelepciunii dintotdeauna. Cum o putem face? Aceasta pare a fi o întrebare fundamentală.
Când vine vorba de viața unui cadru medical, această întrebare capătă o și mai mare importanță, întrucât aceasta nu implică doar propria viață, ci și viața multor oameni a căror sănătate ne este încredințată nouă. Celui care acordă îngrijire îi trebuie o forță emoțională enormă pentru a acorda o îngrijire excelentă. În cadrul acestui proces, dacă nu avem grijă de echilibrul nostru interior, este foarte posibil să sfârșim prin ceea ce se numește surmenaj.
Surmenajul se poate manifesta ca epuizare emoțională, pierderea empatiei, cinism, sentimentul de lipsă de satisfacție etc. Conform studiilor, aproape jumătate dintre doctori și asistentele medicale par să fie afectați de acest fenomen al surmenajului.
Există vreo ieșire? Există vreo soluție? Studiile de specialitate indică diferite metode de abordare a surmenajului și stresului.
În opinia mea, inima este cheia către comoara noastră interioară; utilizând resursele inimii, este mai ușor să faci față suișurilor și coborâșurilor vieții, cu mai multă seninătate. Deseori căutăm soluții la problemele noastre în afara noastră. Dacă soluția sau sursa soluției este în interior, atunci trebuie să căutăm în interior și să cercetăm mai amănunțit.
Descătușarea calităților noastre interioare, ce aparțin inimii, precum bunătatea, empatia, grija și toleranța, este modalitatea cea mai sigură de a ne energiza și de a ne echipa, pentru a face față cerințelor emoționale ale vieții noastre profesionale.
Ținând cont de aceste aspecte, ne propunem să demarăm un studiu la WellSpan York Hospital în următoarele săptămâni, care să includă rezidenți, personal universitar și asistente, pentru a analiza efectul Meditației Heartfulness asupra surmenajului/stresului și asupra lungimii telomerilor. Intenționăm să măsurăm acești parametri înainte și după cele 12 săptămâni de studiu. Această practică implică meditația asupra inimii, presupunând că sursa de lumină lăuntrică ne atrage din interior.
Din perspectivă științifică, în trecut, am pus sub semnul întrebării practicile de meditație și chiar le-am ridiculizat, uneori. Dar când am simțit, eu însumi, schimbările, părerea mea s-a schimbat și a devenit o convingere interioară. Este precum spune proverbul: „După roade se cunoaște pomul.”
În concluzie, simt că meditația e o unealtă minunată pentru a deschide comoara interioară a înțelepciunii inimii și pentru a ne rafina intelectul în scopul de a duce viața, cu provocările ei, într-o stare de echilibru. Ghidarea inimii și utilizarea unui intelect rafinat pot acționa ca două aripi ale unei păsări, pentru a ne ajuta să ne înălțăm mai sus, tot mai sus.
