Ce înțelegem astăzi prin religie?
Au crezut cei care au fondat religiile că pun bazele unei religii? Când Domnul Isus Cristos a murit sau a fost ucis, crucificat, s-a gândit el oare că va pune bazele unei religii? Era un domn evreu, iar ceea ce s-a format apoi prin prisma învățăturilor sale, a fost creștinismul. În mod similar s-au format și multe alte religii. Era Buddha budist? Nu, Buddha nu a fost budist. Dar ceea a urmat după el, la fel ca în multe alte mari religii, după ce învățătorii au murit, noi am creat o structură și am căzut singuri în capcană: „Oh, sunt mai bun decât tine.” Chiar și în hinduism, cei care adoră anumite zeități vor susține că: „Zeul al meu e mai bun decât al tău, zeul meu este mai mare decât al tău”, și continuăm în acest mod. Nu ei se ceartă, noi ne certăm pentru asta, devenim emotivi, adesea, din ignoranță.
Adevăratul sens al religiei îl aflăm dacă despărțim acest cuvânt în două: re – ligie. „Re” înseamnă „din nou”, „ligie” vine din cuvântul „legar”, ca ligamentele – legar – ligie, înseamnă „a uni”. Ligamentele unesc mușchii.
În religie, ce trebuie să se unească?
Sinele inferior cu Sinele superior. În yoga o numim (iatgiuti eti yoga) Cel ce unește sufletul meu, atma, cu brahman atma. Deci, rolul religiei este de a-mi reconecta Sinele cu Sursa. Este singurul scop al religiei. Nu să ne certăm că religia mea este mai bună decât a ta.
