Seminarul de toamnă „Arta de a trăi” – Cinciș 2017
În engleză, toamna se traduce foarte frumos: „The fall”.
Într-adevăr, după 15 august, românii spun că padurea se întristează, vine toamna. În aceste zile, noi am ales să ne oprim din toate și să ne întâlnim la Cinciș.
Au fost peste 80 de participanți, invitați, copii, toți bucuroși de ocazie și cu speranța vie că vom face acolo o lucrare misterioasă, care să regenereze oameni și grup.
Într-adevar, după un an vedem multă lume nouă, câțiva care nu mai găsesc resurse să vină, un amestec divers și vibrant de oameni care au să-și spună multe și să rămânem în liniște apoi, meditând. Câte un mic miracol se întâmplă cu fiecare în aceste mari grupuri, poate că vom vedea și niște mărturii personale.
De obicei, e nevoie de mult cleaning la început, înainte de a pleca de acasă dar și în seminar.
A doua zi începi să vezi parcă mai clar lucrurile și fețele oamenilor se înseninează, un pic de bucurie trece pe la fiecare. Ție-ți vine rolul sa o recunoști și să o înmulțești.
Timpul trece altfel, ca prin vis vorbești cu unul sau cu altul, dar știm cu toții că împărtășim din același izvor. Semnul este că suntem atât de diferiți și totuși știm, simțim fără să apelăm la cultura fiecăruia, atât de diversa.
Una, două conferințe, câteva interacțiuni, mici neajunsuri, câștigi văzând cât ești de asemănător cu celalalt. Grijile tale ca și dramele reale sau închipuite se întâlnesc ca să împlinească acest uman pe care dorim să-l realizăm și să-l depășim. Vom învăța fiecare câte ceva. Deocamdată este important să întărim sentimentul de grup.
Citeam o frumoasă teorie a rețelelor, făcută de un matematician care constata că, deși putem avea o mulțime de indivizi care nu stabilesc o relație minimală unul cu altul, nu-i putem numi grup chiar dacă ei ocupă același spațiu.
Dacă fiecare simte nevoia de a lega sau lucra cu un altul, apare un fenomen care transformă mulțimea în societate. Nisipul ar fi comparația cu prima situație și argila, cu a doua situație.
Acum, este nevoie de olar ca să devii ceva frumos și util.
M-am dus la Cinciș cumva stingher ca un grăunte de nisip.
Azi, aici la birou de unde scriu, mă uit în jurul meu și nu prea înțeleg: ce fac oamenii ăștia și de ce se agită atâta?
