Namaskar, surori și frați, am mai multe întrebări pentru voi.
Sper că v-ați bucurat de cele de ieri și ați putut să reflectați asupra lor. Cred că uneori astfel de întrebări vă iau o viață să le îmbrățișați și să le înțelegeți. Nu căutăm nici un răspuns verbal. Vedeți dacă inima voastră se împacă cu acest paradox.
Acum, aș vrea să vă pun câteva întrebări legate de practica noastră. Ȋn mare, acestea apar din procesul de curățire. De ce curățirea este atât de importantă pentru noi? Este un lucru elementar. Pentru ca eu să fiu un nou individ, trebuie să distrug vechiul meu edificiu. Trebuie să distrug vechile mele credințele, trebuie să-mi distrug vechii demoni, vechile samskare.
Dacă vreau să pictez un templu vechi de 1000 de ani, cum să pictez acel templu? Peste tot sunt crăpături, lipsesc bucați. Cum să pictezi un astfel de templu? Când omul este distrus de propriul caracter, când își pune la îndoială moralitatea, când nu poate să facă pace cu el însuși și nu se schimbă odată pentru totdeauna, cât timp mai puteți să vă pictați în exterior? Cât timp mai puteți să cârpiți cu vopsea albă? Pentru asta suntem aici? Natura nu dorește astfel de participanți pasivi. Natura dorește participanți pro-activi care să facă diferența, care se roagă din răsputeri lui Dumnezeu: te rog ajută-mă să mă schimb! Atunci schimbarea este posibilă. Dar dacă te prefaci că ești cel mai bun, că ești o persoană sfântă, că nu faci nici un rău, ești mai sfânt decât restul, atunci cum să te schimbi? Toți par să fie mai prejos decât tine. Cum să te schimbi? Cei care sunt mai prejos se vor schimba și ei și vor deveni zei, sainusa.
Oricum, am notat niște întrebări: 1. Se bazează pe ce spunea Babuji, condiția de „mort-viu”. Nu știu câți dintre voi sunt familiarizați cu această condiție spirituală, condiția de „mort-viu”. Ȋntr-un fel, este o condiție în care nu reacționăm deloc. Devenim pasivi. Nu este nici un bagaj emoțional în fiecare acțiune și gând. „Mort-viu” înseamnă că persoana va fi moartă pentru lume, nu ca și cum ar fi murit și nu are nici un interes în viață, este foarte interest de viață dar ce se întâmplă în viața lui o accept cu bucurie. Acest stagiu, cum o exemplifică și Babuji, este precum mortul în mâinile celui care-l îmbracă. Mortul nu se plânge de hainele cu care este îmbrăcat, dacă i se face o ultimă baie sau nu, nu-i pasă. Oricum nu conștientizează. Trebuie să ajungem la acel nivel, atât de pasivi. Când devenim morți-vii, când avem acea condiție, curățirea mai este necesară unei astfel de persoane?
2.Ți-ai picta vechea casă care are 500 de ani, care are crăpătură până crăpătură?
3. Cum ar fi dacă toate amintirile tale s-ar renaște odată cu tine? Ai putea să continui ca un nou individ?
4. Cum ai putea da ochii cu marele maestru cu vechiul edificiu pe care-l prețuiești atât de mult? Nu putem continua să avem vechile obiceiuri, să facă parte din noi și astfel să ne prezentăm în fața maestrului. Cu mulți ani în urmă, prin 1992-1993, am fost rugat să țin un discurs. Cu doar 5 minute înainte de satsangh, a venit un voluntar să mă invite, în numele maestrului, pe scenă, pentru a ține un discurs. Am fost foarte emoționat de această invitație la discurs, în bandharas, mai ales în fața maestrului. Toată meditația mea a fost distrusă. M-am tot gândit la ce voi spune. Nu-mi venea nici o idee iar spre finalul meditației a apărut o idee, din moment ce era ziua lui Babuji. Tuturor ne place să oferim cadouri marelui maestru, mai ales la aniversări. Când a apărut idea de cadou, ce poți oferi maestrului? Cine dă cadoul? Este destul o cămașă? Sau niște bani? Iubirea este suficientă pentru cel care este iubire? Până la urmă, ce putem să-i oferim? Mi-a venit idea că singurul cadou pe care putem să-l dăm maestrului, adevăratul cadou care-i poate atinge inima, este transformarea sinelui nostru. Chiar și o mică schimbare care o putem aduce conștiinței noastre, prin puterea noastră, prin efortul noastru, va fi de lungă durată.
Amintiți-vă întotdeauna această propoziție: doar un pas către țel și țelul parcurge câteva mile către noi.
Vă mulțumesc.
